Tic Tac

 

  Dacă ești, oricine-ai fi, te rog, așteaptă-mă.
    Poate acum mă asculți, mă vezi sau măcar mă citești... Poate ieri sau mâine, tot ce-am vrut a fost să-mi stai.
    Greșeli... Asta am făcut dintotdeauna. Mereu am calculat în mod eronat.
    Colind străzile cerului sălbatic și mă gândesc la tine, și-mi amintesc de tine. Cine ești? Ce mi-ai făcut? Oare știi... sau înțelegi?

    Inspir profund și totuși mă blochez. Mă scufund în sare. Poate că voi supraviețui. Poate că o să mor. Tic tac, îmi răspunde ceasul batjocoritor, dar toată lumea moare, nu?!
    Nu a trebuit să-mi spui, ca să știu ce simți, pentru că ți-am citit ochii de smoală. Dar mi-ai șoptit că mă iubești; și te-am ascultat. Am făcut tot ce-am putut, doar că... ai uitat. Poate ieri, ori poate azi, noi ne-am rătăcit, însă mâine noi ne-am regăsit. Ți-ai amintit sau doar am ascultat zvonuri deșarte? Mă iubești? Mă mai iubești? Am așteptat. Te-am așteptat. Am plecat, dar m-am întors la tine. Iar.
    Parcă tu cunoșteai acest fapt, dar vreau să-ți șoptesc... și eu. Vei afla sau poate nu.
    Te iubesc, dar poate nu mă voi dezvălui niciodată. Mă iubești? Lasă-mă să știu, din nou.
     Dacă te ascunzi, degeaba... Te-am căutat; te-am găsit mereu. De ce fugi? Mă iubești? Mă mai iubești? Ori m-ai mințit? Să știi că nimic nu mai poate fi reparat, căci cordul tu mi l-ai furat. Dar asta s-a-ntâmplat ceva mai demult.
    Te rog, răspunde-mi... Da sau Nu?
   

Broken

    Oamenii se așteaptă să fiu fericită, să zâmbesc, să nu-mi pese de nimic, căci, în fond, am aproape șaptesprezece ani. Însă, în ciuda acestui fapt, ceva tot mă întristează și îmi fură zâmbetul în momentele de bucurie. Nu știu ce e... Da, nici măcar eu... Știu doar că uneori durerea mă taie ca o lamă de cuțit-e ascuțită și rece-, iar lacrimile, pe care încerc să le ascund, curg în sinea mea ca sângele prin vene.
    Aș vrea, uneori, ca mâinile spiritului meu să pătrundă cumva în cutia mea toracică, printre coastele ca niște zăbrele, să-mi eliberez inima din strânsoarea coliviei și să o privesc, să o examinez.

    Aș dori să mă uit la ea, cu infinitezimală atenție, să o cercetez și să aflu ce fisură mi-a scăpat, ce crăpătură am uitat să cârpesc, să văd prin ce gaură minusculă intră în cordul meu atâta durere.
    Și poate că numai atunci o să înțeleg de ce văd lumea în altfel de nuanțe, poate că atunci o să pricep din cauză cei din jurul meu mă acuză că sunt prea tristă (însă ei nu știu că nici măcar eu nu știu de ce sunt așa).

Dor și doare - by me

  Dor și doare- de Laura Pt.

  Și ce dacă mă doare,
  Și ce dacă suspin?
  Nu mai e soare,
  Totul e chin...

  El a dispărut?
  ...Nu!
  Lumea mă minte,
  Cine să fi crezut?
  Pod de suspine...

  Hoțul! Dau răscumpărare!
  Când, Cine să-mi aducă inima?
  Dar am răbdare,
              deși mă doare...