Ce ar fi fost dacă...?

    Mă simt bătrână... Sunt, de fapt, bătrână.

    Acum, în timp ce mă plimb pe străzile întortocheate ale orașului zguduit de adieri autumnale, văd în jurul meu tineri; adolescenți animați de flacăra vieții.

    Mă uit la ochii lor mari, frumoși și le admir strălucirea albă, ce denotă bucuria, vitalitatea, entuziasmul. Întotdeauna, această lucire a ”porților sufletului” m-a fascinat. Poate și din cauză că eu nu am avut-o niciodată. Strălucirea ochilor mi-a fost întotdeauna umbrită de norii melancolici ai tristeții și de... și de gândurile care îmi zburau chiar și fără voie la...

    Dintr-odată, am simțit lacrimi fierbinți, amare, cu gustul ceaiului de pelin, străbătându-mi fața a cărei scoarță mi-a fost brăzdată de ploaia trecerii anilor. După ce mi le-am șters, mi-am acoperit fața cu mâinile mele aspre, noduroase și am închis ochii. Mâinile mele de acum... nu mai seamănă deloc cu cele de atunci, din noaptea aceea în care stăteam pe balconul cabanei mele, iar el, din balconul clădirii din dreapta, probabil că mă observase în momentul meu de slăbiciune... Și atunci plângeam, ca acum; atunci, însă, nu știam de ce. Poate că din cauza faptului că trebuia să părăsim locul în care ne-am cunoscut și în care am petrecut împreună șase zile- în care însă nu am prea vorbit-, poate pentru că nu știam ce va mai urma... Știusem doar că trebuia să mă descarc cumva de încărcătura mea emoțională pe care o primisem fără ca măcar să o cer, fără ca măcar să o doresc... Acum conștientizez faptul că încă din aceea noapte am început să-l... Știu că m-a văzut... L-am observat privindu-mă, și totuși nu a spus nimănui nimic, nici măcar mie...

                                           

    Devenisem buni prieteni. Aflasem că și el mă plăcea. Iubire trecătoare? Chiar nu știu-ce a fost pentru el... Tremuram. Țipam în mine. ,,Trezește-te, Doria! Trezește-te!”. Nu știam însă de ce trebuia să mă trezesc. Poate credeam că totul era un vis? Faptul că îl aveam atât de aproape de mine în aproape fiecare zi mă făcea să tresar, așteptând momentul în care privirile ni se vor întâlni. Era oare prea mult pentru mine? ... Mereu, când ochii îmi cădeau asupra lui, eu... Dar apoi am încercat să mă stăpânesc, aruncâdu-i doar priviri fugitive. Cum îl puteam avea atât de aproape încât aveam posibilitatea de a vorbi câte în lună și în stele? Nu am avut însă curajul de a-i comunica ceea ce simțeam. Ceea ce simt.

    Îmi doresc... Îmi doresc să-i fi spus. Îmi doresc să am din nou 18 ani, pentru a avea posibiliatea de a-i spune că și eu simt la fel.

    Închid ochii. ”Du-te! Du-te înapoi! Dă timpul înapoi! Spune-i!”. Mă întorc în timp.

    Expir și deschid ochii. Fluturi am în stomac, căci el stă chiar lângă mine. Abia am ajuns la mare, însoțiți de un grup de prieteni comuni... A venit momentul să-i spun ce cred, ce simt... Acum, gândesc eu, știu că el e jumătatea mea și nimic nu ne poate despărți...

    Suflu ușurată. Totul s-a terminat.

    Deschid ochii. Am 24 de ani. Amândoi ne-am terminat cu brio studiile, iar azi e ziua cea mare.

    Deschid ochii din nou. E momentul infinitului.

    ”Da!”, spun tare, clar, cu convingere, în timp ce îi privesc ochii de cărbune.

    Mă bucur. Mă bucur că am avut curajul să-i spun. 

***

     Concluzie: SPUNE ÎNTOTDEAUNA CEEA CE SIMȚI. Nu lăsa întrebarea ,,Ce ar fi fost dacă...?” să existe!

P. S.: M-am inspirat atât din realitate, cât și din filmul ,, Mr. Nobody”.

               

semnează:

”Fata de hârtie” de Guillame Musso, recenzie

    Hello! 
    Ieri am terminat de citit cartea ”Fata de hârtie” de Guillame Musso, așa că m-am hotărât să îi fac o recenzie. (Mda, am cam prins curaj, iar de acum voi scrie tot mai multe...)

    1. Copertă:

    În opinia mea, coperta se potrivește perfect cu conținutul romanului, întrucât aceasta prezintă o fată îmbrăcată cu o rochie asemănătoare hârtiei. Fata de pe copertă seamănă cu Billie, deoarece e blondă, are părul lung. Privirea acesteia pare că ochește o altă lume, o lume în care savoarea o ademenește.

    2. Personaje:

    Tom- personajul-narator, scriitor (autor al trilogiei Îngerilor)

Carole- polițistă, cea mai bună prietenă a lui Tom și a lui Milo

Milo- agentul lui Tom, cel mai bun prieten al lui Tom și al lui Carole

Billie- ”Fata de hârtie”

Lily- citește cartea ca s-o descoperi!

Citat: “La editura Doubleday, nimeni nu credea cu adevărat într-o asemenea reuşită. Tipărit iniţial în doar 10.000 de exemplare, primul roman al unui necunoscut de treizeci şi trei de ani, Tom Boyd, a devenit totuşi, în câteva luni, unul din cele mai importante bestseller-uri ale anului. Compania îngerilor, primul volum al unei viitoare trilogii, s-a situat douăzeci şi opt de săptămâni pe primul loc în topul vânzărilor. Vândut în peste trei milioane de exemplare în Statele Unite, el urmează să fie tradus în peste patruzeci de ţări.”

      3. Recenzie:

    Pot spune că eram extrem de curioasa în privința ”Fetei de hârtie”, întrucât Rucsi și Eny mi-au spus numai lucruri bune despre carte.

    La prima vedere, citind doar descrierea romanului, “Fata de hârtie pare o carte fantasy obișnuită în care ”magia” joacă un rol important și în care eroina ajunge din lumea imaginara în cea reala. Însă, aparențele sunt adesea înșelătoare, iar acest roman vă va surprinde plăcut.
    “Fata de hârtie” intră în rândul acelor cărți care tratează subiecte dure, dar atât de des întâlnite precum depresia, abuzul de alcool și de droguri, decăderea celor mari, cartierele rău famate, violența din cadrul lor și luptele de stradă. Personajele acestui roman au răni sufletești care nu s-au vindecat niciodată cu adevarat; ele cară după sine un imens bagaj emoțional și încearcă să reziste de pe o zi pe alta fără să cadă pradă trecutului care așteaptă după colt sa ii tragă în abisul depresiei și al melancoliei. Încă din adolescență, pentru a-și ajuta cea mai bună prietenă(Carole), Tom Boyd este nevoit să ucidă, dar să și inventeze un univers în care tânăra să fie fericită și protejată. Mai târziu, Tom, având ca muză viața de adolescent a sa, dar și a prietenilor săi, va scrie trilogia Îngerilor, trilogie ce îi va aduce un mare succes.
    Acesta va ajunge să o cunoască pe Aurore, o renumită pianistă, de care se îndrăgostește. Refuzând să devină soția lui Tom, Aurore pune capăt relației, fapt ce îl duce pe tânărul scriitor într-o stare avansată de depresie care îi cauzează necazuri și dependența de calmante.
    Într-o noapte cu furtună apare Billie, un personaj feminin secundar din romanul său, care îi spune că a căzut din lumea imaginară în cea reală prin cărțile defecte de la editura Doubleday(: ”și Bille căzu...”). Aceasta îi propune un târg: Tom va scrie cel de-al treilea volum al trilogiei Îngerilor(pentru ca Billi să se poată întoarce ”acasă”), dacă Billie reușește să i-o aducă înapoi pe Aurore. Însă fără să își dea seama, autorul și personajul se îndrăgostesc, fapt ce va îngreuna lucrurile...
    Ce credeți? Se va termina totul cu bine sau nu? Pentru a afla, citiți ”Fata de Hârtie . Este un roman emoționant care sigur vă va impresiona.(pe mine m-a șocat cel puțin...)

      4. Puncte bonus:

    Punctele bonus le acord acestei cărți datorită subiectului abordat, suspansului care își face simțită prezența încă de la începutul cărții și DIN CAUZA șocului pe care l-am avut atunci când am aflat ce ai aflat și tu după ce ai terminat de citit cartea.

    De asemenea, pot spune că romanul m-a atras și datorită stilului ales de autor.

      * - sinceră să fiu, atunci când Tom dorea să scrie cel de-al treilea volum al trilogiei Îngerilor, credeam că va lăsa jumătate din carte goală(white paper) din cauza faptului că în carte autorul era prezentat ca făcând doar jumătate din parte, cealaltă jumătate făcând-o cititorul. Și apoi... cum poate exista o carte dacă aceasta nu este citită?

    Notă: 6/5
-Apropo... ce părere aveți despre bookcrossing? Eu, sinceră să fiu, nu mi-aș lăsa cărțile în locuri publice doar ca să le citească alții, întrucât ar ajunge cel mai probabil să fie aruncate la gunoi, cunoscând situația din România... X_X