Visul unei stele

    Intr-o intunecata noapte de foc, am zarit pe cerul incarcat de nori o fragila stea ce se strecura printre ei, somnambula.
    Dupa balansul inconstient al astrului, mi-am dat seama ca ea ,,traia" intr-o noapte luminoasa. Susotea impreuna cu suratele ei. Discutau tragand cu ochiul si la ce faceau ciudatii oameni.
    Insa, in sufletul ei, ocupa un loc special un om, un tanar poet. De cand isi intalnira prima data privirile, se indragostira. De atunci, ea isi dorea sa-si schimbe viata de nemuritor, cu cea de om.
    Dar inca mai asteapta aprobarea prevazatoarei mame, luna.
    Pana atunci, ea va visa, isi va imagina, va fi fericita in lumea din inauntrul ei...

Un inger...

Noaptea picura scrum peste tinut,
E o atosfera vaga, de neretinut.
Se simte in aer o usoara infiorare,
Un inger alb se scufunda-n disperare.

I-au crescut pe aripi pene negre
La fel ca smoala din cel mai intunecat abis.
Ca un fulg pierdut in eternul ambulant
Se ingroapa in al sau vis.

Insa o negura plapanda la capat de drum,
Ii aminteste de scopul sau nebun.
O indoiala i se-ncolteste-n suflet,
Un gand vag terminat cu-n urlet.

Se ridica din abis,
Incet, cu pasi nesiguri.
Se ridica dintr-un vis
Disparut din suflet.

Si sta, intr-un neinteles incert,
Ramas in amintirea visului mort,
Asteptand o portita catre Rai,
Asteptand ceva inexistent.

Totusi, isi intinde aripile-i argintii,
Se uita-n sus la cer,
Si-n timp ce zboara prin lumina,
Nefericirile ii pier.