Bucurie!?!

    Ah! A venit primavara! In adevaratul sens al cuvantului! Pictura a fost in sfarsit colorata!!!
    Plus ca ma simt, practic, mult mai norocoasa! De ce? Simplu: am mai castigat carti la niste concursuri! Multumesc tuturor!
    Natura s-a trezit la viata! Florile cresc precum niste copii ascultatori, soarele ne mangaie cu razele sale mai calde, lumea e mai frumoasa... Totul este mai frumos!
    Flori, culori, caldura... Le asteptam pe toate cu nerabadare! Chiar si ploaia pe care, de obicei o urasc, mi se pare acum ca a venit cu ganduri pajnice! Parca spala atmosfera trista si inghetata a iernii ce tocmai  a fost detronata!
    Iar acum... este in sfarsit: VACANTAAAAA!!!
    O sa vina Floriile(cu ziua mea onomastica: 1-Laura=vine de la dafin[greaca]; 2-Florina=evident), o sa vina Pastele, o sa vina ziua mea(pe 20 aprilie-yey,vacanta!!!)....
    Iar acum, pentru ca nu stiu ce sa mai scriu....

Natura, sub semnul primaverii

    Intr-o seara magica al frumosului anotimp, pe cand stateam pe bancuta din curtea bunicilor, iubitul meu motan, Tommy, m-a rugat fara sfiala sa il rasfat.
    Ascultandu-i dorinta, l-am mangaiat. O pasare, abia ajunsa din marea calatorie, ii asculta torsul harnic. Vrajita de dulceata lui, a deschis spectacolul primavaratic interpretand un cantec superb...
    Chiar atunci, o furtuna de petale de flori de cires, de mar si de alti pomi impovarati cu gingasele cupe de matase, dansa voios, hipnotizata de trilurile naturii. Cum se intuneca, stelele, tortele cerului, dar si licuricii, lampile pamantului, se oferira sa lumineze scena. Vantul, fanul tuturor miscarilor, invita la dans pe orice vietate ce i se ivea in cale. Prin urmare, toata lumea petrecea!
    Totul era ca intr-un basm... Parca insasi zana rozalie si frageda se afla printre noi, dar stiam foarte bine ca se afla la palatul ei din nori de vata de zahar.
    As dori sa fie mereu primavara, ca toata planeta sa fie mangaiata mereu de semnele frumosului anotimp...

Primavara din noi

    Primavara... Cel mai frumos anotimp...
    Astept de fiecare data cu nerabdare ziua martisorului, iubesc pasarile ce ne incanta cu minunatele lor triluri, ador micutele sticlute de parfum scump ce pot exploda in orice clipa, dand la iveala culori nebanuite...
    Insa ce ne facem cand iarna sta mai mult decat trebuie si nu ne lasa sa traim clipe de suras?
    Daca se va intampla asa ceva, dorinta de a resimti caldura sentimentelor isi va face simtita prezenta si va trezi rezerva ,,armatei" verzi, soldatii verzi ai primaverii.
    Cand acestia se trezesc, nu stau prea mult pe ganduri si cheama sentimentele ce invoca binele. Emotiile vin aducand cu ele clinchetele clopoteilor bobocilor de cristal moale si ajuta curcubeul bucuriei sa topesca tacerea de gheata.
    Astfel, primavara din noi da nastere zanei infloritoare si o sarbatoreste sorbind nestarul soarelui si aprinzand artificiile confectionate din florile tinere ce imprastie magia vietii..
    Ah! Ador primavara!

Vrajirea primaverii

       Era o dimineata frumoasa de primavara.

          Eu ma jucam prin casa bunicilor ce aveau fetele brazdate de ridurile adanci, ca dovada a varstei lor. Motanul meu jucaus s-a ucat in pod, iar eu eram in urma lui.

          Cand am intrat, totul era luminat doar de o ferestruica. Dorinta de a vedea lumina ne-a impins de la spate sa ne indreptam pasii marunti catre aceasta.

           Uitandu-ne mai atent, privirea a fost surprinsa de miraculoasele peisaje ale naturii.

           Pasarile dadeau pe Vastul Stadion al Boltei Ceresti un conert de neuitat in cinstea fanilor fideli ce le cereau ca autografe frumose amintiri despre ele. Stralucitorul soare le trimitea pe adeptele sale,razele, sa-i mangaie pe toti ce-i intalneau. Pufosii nori albi ca spuma laptelui traversau lenes Marea Campie a Cerului.

            Muntii tocmai inverziti dormeau ca un prunc sub protectia padurii. Pomii din livada erau chinuiti de comorile ce le acopdereau trupul scortos, abia scos din amorteala geroasei si crudei ierni ce a acoperit taramul cu mantia ei de zapada ce a pictat cu alb totul. Printre florile batranilor arbori se puteau vedea voiosii fluturi cu aripele lor colorate si harnicele albine imbracate in stricta lor uniforma formata din culorile negru si galben. Prin crapaturile saracacioasei haine a copacilor ieseau din dormitare buburuzele somnoroase si celelalte ganganii ametite de parfumul imbatator al micilor sticlute de parfum gingase si trezite de racoroasa roua.

  Covorul nesfarsit de iarba verde, grasa si proaspata te indemna sa te asezi pe acesta si sa uiti de tot si de toate si sa adormi, sa visezi la miracolele naturii si ale vietii. Printre maruntele firicele de smarald se puteau observa foarte bine si cateva ciupercute otravitoare, dar si cateva binevoitoare gata sa-si dea viata pentru noi, sa ne hraneasca.

O familie de caprioare formata din trei membri sareau pe stancile din apropiere. Un arici scotea nasul la soare din întunecosul său  adăpost ce i-a servit pe post de casă pe timp de iarnă. Niste păsări căutau de mâncare pentru miciții lor înfometați, in timp ce aceștia cereau de mâncare neîncetat. Celelalte pisici din curtea încăpătoare a bunicilor se jucau copilărește cu fluturii, musculițele, albinele…

Uitându-ma la toate aceste peisaje, am simțit parcă un vrăjitor ce a închis primăvara într-o cămăruță ca să-mi bucure mie și motanului meu vederea. Acest frumos anotimp era prizonier poate pentru vecie în acest impresionant desen .

Privind această prețioasă pictură, eu și motanul meu am pierdut noțiunea timpului. Dacă nu era mâna ocrotitoare a bunicii care să ne scoată din farmec, poate eram și acum în vrajă.