Se afișează postările cu eticheta iarna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iarna. Afișați toate postările

marți, 3 decembrie 2013

Timpul trecator...

    A plecat toamna...

    Sunt atat de trista, de singura...
    Vars cate o lacrima pentru fiecare strop de ploaie, pentru fiecare fulg de nea. Oftez pentru fiecare bataie de vant. Tremur in fiecare secunda in care ma gandesc la tine... Mi-e frig.

    Imi este atat de frig, incat lacrimile imi ingheata. Inghet si eu: intru in hipotermie. Chiar si gandurile, ce imi amintesc faptul ca zilele in care te vad devin tot mai putine, imi aduc moartea din ce in ce mai aproape. Zilele ne sunt numarate. Secundele in care te privesc si dupa care imi intorc inconstient privirea, zambind, scad parca din ce in ce mai rapid.
    Timpul trece. Moartea isi secera victimele.

    Daca timpul ar fi un copac cu frunze de rugina: "Ce toamna!", iar fiecare frunza va fi o moarta.
    Timpul se strecoara la fel cum ne scapa nisipul dintre degete. Ma gandesc la tine, iar timpul zboara de o mie de ori mai repede; caci timpul pe care il aloc slefuirii imaginii tale in mintea mea nu va fi deloc, chiar niciodata, suficient. De-as face asta o viata intreaga! Poate ca atunci as sti unde e locul fiecarui atom, poate ca numai atunci as invata ce inseamna fiecare sclipire din ochii tai de culoarea carbunilor... Insa atunci cand incepem sa cunoastem un om "ca in palma", incepem imediat sa ne plictisim de el. Devine anost, nu mai avem nimic de elucidat.
    Iar tu, dragul meu, ai reprezentat intotdeauna pentru mine un mister, o enigma...

   

duminică, 11 martie 2012

Primavara din noi

    Primavara... Cel mai frumos anotimp...
    Astept de fiecare data cu nerabdare ziua martisorului, iubesc pasarile ce ne incanta cu minunatele lor triluri, ador micutele sticlute de parfum scump ce pot exploda in orice clipa, dand la iveala culori nebanuite...
    Insa ce ne facem cand iarna sta mai mult decat trebuie si nu ne lasa sa traim clipe de suras?
    Daca se va intampla asa ceva, dorinta de a resimti caldura sentimentelor isi va face simtita prezenta si va trezi rezerva ,,armatei" verzi, soldatii verzi ai primaverii.
    Cand acestia se trezesc, nu stau prea mult pe ganduri si cheama sentimentele ce invoca binele. Emotiile vin aducand cu ele clinchetele clopoteilor bobocilor de cristal moale si ajuta curcubeul bucuriei sa topesca tacerea de gheata.
    Astfel, primavara din noi da nastere zanei infloritoare si o sarbatoreste sorbind nestarul soarelui si aprinzand artificiile confectionate din florile tinere ce imprastie magia vietii..
    Ah! Ador primavara!


vineri, 2 martie 2012

Cele doua fete ale iernii

    Iarna... Nu mi-a placut nicioadata, dar iubesc sarbatorile ei magice care aduna prietenii si familia la ,,gura sobei".
    Toata lumea indrageste aceste rare momente, dar fiecare are pretul sau... Pentru acete clipe platim cu frigul care pare ca pune stapanire pe noi incetul cu incetul, usor, usor...
    Bineinteles ca iarna ne duce cu gandul la imensa ei mare de cristal si puf alb si rece. Toata lumea si-o doreste, cu ardoare, de sarbatori. Cateodata rugile sunt atat de infierbantate, incat ninsoarea pare ca nu se mai opreste, acoperind uneori pamantul cu o mantie prea groasa pentru a-l incalzi...
    Copiii ei, stelutele palide de zapada, incep a dansa, oferind sansa atator oameni sa vizioneze gratis un spectacol unic. Din pacate, aproape nimeni nu le acorda atentia cuvenita...
    Iarna are doua fete. Ea are o latura buna, magia sarbatorilor, si din pacate o latura rea, accidentele, inundarea planetei cu omat...
    Urasc oamenii cu mai multe fete, deci nu imi place sezonul alb...



   

luni, 6 februarie 2012

Imperiul iernii

    Intr-o zi friguroasa din vacanta de iarna, pe cand eram la bunici, privirea mea a fost hipnotizata de peisajul iernatic pictat de un artist pe fereastra.
    Afara, mii si mii de stelute cazatoare, albe ca spuma laptelui, dansau pentru a o omagia pe cruda zana ce domnea. Usor, usor, incet, incet, acestea i-au croit imperiului inghetat o mantie de matase alba si rece. Gerul neindurator, servitor de incredere al iernii, isi supravegheaza subordonatii. Daca vreun fulg de zapada ar face cea mai mica greseala, i-ar ingheta... Cerul plangea in continuare cu fluturi de argint la vederea pedepsei...
    Ce crud este gerul...
    Imi place iarna dintr-un singur motiv: sarbatorile. Dar nu am iubit-o niciodata si nici nu o s-o iubesc...