Vrajirea primaverii

       Era o dimineata frumoasa de primavara.

          Eu ma jucam prin casa bunicilor ce aveau fetele brazdate de ridurile adanci, ca dovada a varstei lor. Motanul meu jucaus s-a ucat in pod, iar eu eram in urma lui.

          Cand am intrat, totul era luminat doar de o ferestruica. Dorinta de a vedea lumina ne-a impins de la spate sa ne indreptam pasii marunti catre aceasta.

           Uitandu-ne mai atent, privirea a fost surprinsa de miraculoasele peisaje ale naturii.

           Pasarile dadeau pe Vastul Stadion al Boltei Ceresti un conert de neuitat in cinstea fanilor fideli ce le cereau ca autografe frumose amintiri despre ele. Stralucitorul soare le trimitea pe adeptele sale,razele, sa-i mangaie pe toti ce-i intalneau. Pufosii nori albi ca spuma laptelui traversau lenes Marea Campie a Cerului.

            Muntii tocmai inverziti dormeau ca un prunc sub protectia padurii. Pomii din livada erau chinuiti de comorile ce le acopdereau trupul scortos, abia scos din amorteala geroasei si crudei ierni ce a acoperit taramul cu mantia ei de zapada ce a pictat cu alb totul. Printre florile batranilor arbori se puteau vedea voiosii fluturi cu aripele lor colorate si harnicele albine imbracate in stricta lor uniforma formata din culorile negru si galben. Prin crapaturile saracacioasei haine a copacilor ieseau din dormitare buburuzele somnoroase si celelalte ganganii ametite de parfumul imbatator al micilor sticlute de parfum gingase si trezite de racoroasa roua.

  Covorul nesfarsit de iarba verde, grasa si proaspata te indemna sa te asezi pe acesta si sa uiti de tot si de toate si sa adormi, sa visezi la miracolele naturii si ale vietii. Printre maruntele firicele de smarald se puteau observa foarte bine si cateva ciupercute otravitoare, dar si cateva binevoitoare gata sa-si dea viata pentru noi, sa ne hraneasca.

O familie de caprioare formata din trei membri sareau pe stancile din apropiere. Un arici scotea nasul la soare din întunecosul său  adăpost ce i-a servit pe post de casă pe timp de iarnă. Niste păsări căutau de mâncare pentru miciții lor înfometați, in timp ce aceștia cereau de mâncare neîncetat. Celelalte pisici din curtea încăpătoare a bunicilor se jucau copilărește cu fluturii, musculițele, albinele…

Uitându-ma la toate aceste peisaje, am simțit parcă un vrăjitor ce a închis primăvara într-o cămăruță ca să-mi bucure mie și motanului meu vederea. Acest frumos anotimp era prizonier poate pentru vecie în acest impresionant desen .

Privind această prețioasă pictură, eu și motanul meu am pierdut noțiunea timpului. Dacă nu era mâna ocrotitoare a bunicii care să ne scoată din farmec, poate eram și acum în vrajă.