Respir.
Oamenii vorbesc obositor de tare in jurul meu. Nu le pasa. Nu le pasa de nimic.
Incerc sa rezolv niste probleme la matematica. Rad. Nici cei de la ``mate-info`` nu stiu sa le rezolve, insa eu, cea care sunt "stiinte sociale"?... Ma rotesc, ma rotesc, ma rotesc... Fac piruete perfecte prin barlogul nepasarii...
Suntem animale.
Vrem sa fim din ce in ce mai buni, mai destepti, mai frumosi, mai... perfecti. Vrem sa fim.
Dorim sa avem un intelect cat mai dezvoltat, pentru a avea posibilitatea de a fi celebri, de a trai vesnic printre genii...
La prima vedere, nu pare nimic anormal. Vrem sa traim mai bine, vrem sa avem o viata mai usoara, vrem sa avem mai mult timp liber, timp in care sa nu facem nimic... Vrem...
Totul pare a fi complex. Ne amagim. Credem ca suntem cele mai evoluate fiinte din Univers.
Avem reviste, paparazzi, bani, faima...
Sa facem insa un exercitiu de imaginatie: cum ar fi daca, din greseala, am descoperi faptul ca o alta specie s-ar concentra asupra lumii mondene, asupra banilor. Ne-am da seama? Ne-am da seama ca suntem noi? Noi nu urmarim stele, noi nu avem idoli, noi nu avem modele. Noi avem oameni, simpli oameni. Ii uram daca au defecte, ii uram daca sunt perfecti. Noi vrem sa fim bogati, faimosi, nemuritori, insa cand ai pus ultima data "mana" pe o carte? Visam la perfectiune si pentru asta ne mutilam.
Totul e simplu, desi totul pare complex... Suntem animale. Suntem controlati de instincte.
Vrem sa "aratam" bine, ca sa fim doriti. Intemeiem familii, pentru ca apoi sa le distrugem. Totul tine de supravietuire. Trebuie sa ducem rasa mai departe, sa o facem mai frumoasa, mai buna, mai rezistenta la noi probleme.
Suntem animale, iar dorinta care ne vaneaza intr-una, fie si pe ascuns, este cea care ne spune ca trebuie sa supravietuim pentru ca rasa noastra sa nu dispara. Un sistem simplu. Natural.
Totul face parte din natura. Vrem sa ne perfectionam pentru ca urmasii nostri sa fie mai buni.
