,,Colind de Crăciun", Charles Dickens

   

    Am început să citesc ,,Colind de Crăciun" de Charles Dickens în urmă cu cateva zile, fiind convinsă de faptul că autorul, ca în  romane ce le-am lecturat, avea să își expună iarăși viziunea sa ușor negativistă, naturalistă(deci pesimistă) asupra lumii.

    În ciuda faptului că nuvela fantastică începe cu o frază despre moarte (,,Marley, s-o spunem chiar de la început, era mort."), care continuă să influențeze o scurtă perioadă de timp povestea, volumul are un ton vesel, spre final fiind pus cel mai bine în evidență.

    Nuvela are caracterul unui bildungsroman, deoarece firul poveștii urmărește evoluția protagonistului, numit Ebenezer Scrooge. Acesta este surprins la începutul cărții ca fiind un urmaș al avarului Harpagon, ca mai apoi să fie creionat în lumina unei atitudini vesele, generoase.

    Protagonistul este vizitat în seara de Ajun de 4 fantome: decedatul său asociat-și singurul său prieten-, fantoma Crăciunului trecut, stafia Crăciunului actual, strigoiul Crăciunului viitor.(această idee, cred că v-ați dat seama, a fost reluată în mai multe cărți/filme).

    Trebuie să mărturisesc faptul că am fost surprinsă de faptul că Dickens și-a schimbat radical viziunea asupra lumii. Să fie de vină, oare, Crăciunul?

    Cateva citate:

-,,Bătaia niciunui vant nu era mai aspră decat el. Nicio zăpadă în cădere nu se așternea mai nemiloasă și nicio grindină n-a fost mai neîndurătoare decat el. Dar ce-i păsa lui Scrooge? El asta dorea. Să-și facă un drum singuratic, de-a lungul marilor drumuri ale vieții bantuite de mulțime, înștiințand trecătorii printr-un bilet că trebuie să se țină la distanță; asta constituia pentru Scrooge ceva bun".

- ,,Ceața și promoroaca învăluiau atat de bine bătrana poartă negricioasă a casei, încat se părea că însuși geniul iernii ședea pe prag, cufundat în tristele sale ganduri.''

-,,Întunericul nu costă, de aceea Scrooge nu-l ura."

-,,din cand în cand, trebuie să redevii copil".

”Înainte să adorm” de S. J. Watson-

             

 Recenzie pentru Provocarea verii

      M-am născut mâine,        

                                           astăzi trăiesc,           

                                        ziua de ieri m-a ucis.

 de  Paviz Owsia

CITATE:
” Oare cum am ajuns de acolo aici? Ce s-a întâmplat ? Care este povestea mea ? Aud bătăile ceasului de pe policioara şemineului. Miezul nopţii. Ben urcă treptele. Am să-mi ascund jurnalul într-o cutie de pantofi pe care am pregătit-o anume. Am s-o pun în şifonier, unde i-am spus docturului Nash. Mâine, dacă mă sună, voi continua să scriu. “.
“E ca si cum as muri zi de zi. Trebuie sa ma fac bine. Nu ma pot imagina continuand asa multa vreme. Stiu ca la noapte o sa ma culc, iar maine dimineata iarasi o sa ma trezesc fara sa stiu nimic. Nu pot face fata. Asta nu e viata, ci o simpla existenta, un salt de la un moment la altul fara sa am habar de trecut, fara sa-mi pot face vreun plan pentru viitor.”

                               Sinopsis:

Ne definim prin amintirile noastre. Dar daca ne-am trezi brusc fara ele? Daca am uita dintr-odata cum ne cheama, cine suntem, de unde venim, pe cine iubim.

Are 47 de ani si e scriitoare. Se trezeste in fiecare dimineata nestiind unde se afla. O forma rara de amnezie o impiedica sa retina informatii mai mult de 24 de ore. Crede ca are cu 20 de ani putin, ca este singura si ca are intreaga viata inainte. Dar descopera ca locuieste cu sotul ei, Ben si ca majoritatea deciziilor importante din viata sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfatuieste sa tina un jurnal care o ajuta sa-si recompuna amintirile de la o zi la alta. Dar intr-o zi deschide jurnalul si citeste: “Sa nu ai niciodata incredere in Ben”.

Oare ce tip de accident a adus-o in aceasta stare? In cine sa aiba incredere? De ce ar minti-o Ben? O cheama Christine. Jurnalul vietii ei se numeste Inainte sa adorm. Ai intrat deja in viata ei.

!                   My opinion:

Christine se trezește în fiecare dimineață, crezând că este o tânără de 20. Nu își aduce aminte nimic, nici măcar cum a ajuns în patul din care razele dimineții au smuls-o din lumea somnului. Fiind zilnic nevoită să treacă prin șocul de a se privi în oglindă și de a descoperi că are nu mai putin de 47 de ani, marginile oglinzii sunt ornamentate cu fotografii menite sa-i amintească faptul că cel cu care împarte patul  nu este un străin, ci soțul ei, Ben. Însă povestea se repeta mereu, întrucât Christine nu poate reține amintiri noi pentru mai mult de 24 de ore și nici amintirile din trecutul mai îndepărtat nu le poate accesa, decât câteva frânturi care îi revin ocazional(de exemplu, atunci când se duce la fosta ei casă). La sfatul unui medic, ea începe să țină un jurnal în care să noteze tot ce i se întâmplă, doctorul urmând să o sune în fiecare zi pentru a-i spune unde îl ține ascuns(de soțul ei) și pentru a o indemna să-l citească și să scrie în continuare.

Așa cum este de așteptat, Christine are o mulțime de nelămuriri și de suspiciuni cu privire la toți din jurul ei. Notându-și fiecare amintire care îi revine, ea descoperă că este mințită chiar de cel lângă care se trezește în fiecare dimineață. Însă ajunge să se îndoiască chiar și de ce a scris ea. Unul dintre lucrurile pe care reușește să și-l amintească, deși soțul ei nu ii spune nimic despre asa ceva este faptul că este scriitoare și că a publicat un roman, dar chiar și acest detaliu o duce la numeroase întrebări. De ce i-ar ascunde Ben asa ceva? Sau și mai rău, dacă o parte din ceea ce scrie in jurnal, din amintirile care ii revin sunt, de fapt, fabulații și nu poate avea încredere nici măcar în propriile cuvinte?

Finalul- WOW!!!

Notă- 4,9/5

”Fata de hârtie” de Guillame Musso, recenzie

    Hello! 
    Ieri am terminat de citit cartea ”Fata de hârtie” de Guillame Musso, așa că m-am hotărât să îi fac o recenzie. (Mda, am cam prins curaj, iar de acum voi scrie tot mai multe...)

    1. Copertă:

    În opinia mea, coperta se potrivește perfect cu conținutul romanului, întrucât aceasta prezintă o fată îmbrăcată cu o rochie asemănătoare hârtiei. Fata de pe copertă seamănă cu Billie, deoarece e blondă, are părul lung. Privirea acesteia pare că ochește o altă lume, o lume în care savoarea o ademenește.

    2. Personaje:

    Tom- personajul-narator, scriitor (autor al trilogiei Îngerilor)

Carole- polițistă, cea mai bună prietenă a lui Tom și a lui Milo

Milo- agentul lui Tom, cel mai bun prieten al lui Tom și al lui Carole

Billie- ”Fata de hârtie”

Lily- citește cartea ca s-o descoperi!

Citat: “La editura Doubleday, nimeni nu credea cu adevărat într-o asemenea reuşită. Tipărit iniţial în doar 10.000 de exemplare, primul roman al unui necunoscut de treizeci şi trei de ani, Tom Boyd, a devenit totuşi, în câteva luni, unul din cele mai importante bestseller-uri ale anului. Compania îngerilor, primul volum al unei viitoare trilogii, s-a situat douăzeci şi opt de săptămâni pe primul loc în topul vânzărilor. Vândut în peste trei milioane de exemplare în Statele Unite, el urmează să fie tradus în peste patruzeci de ţări.”

      3. Recenzie:

    Pot spune că eram extrem de curioasa în privința ”Fetei de hârtie”, întrucât Rucsi și Eny mi-au spus numai lucruri bune despre carte.

    La prima vedere, citind doar descrierea romanului, “Fata de hârtie pare o carte fantasy obișnuită în care ”magia” joacă un rol important și în care eroina ajunge din lumea imaginara în cea reala. Însă, aparențele sunt adesea înșelătoare, iar acest roman vă va surprinde plăcut.
    “Fata de hârtie” intră în rândul acelor cărți care tratează subiecte dure, dar atât de des întâlnite precum depresia, abuzul de alcool și de droguri, decăderea celor mari, cartierele rău famate, violența din cadrul lor și luptele de stradă. Personajele acestui roman au răni sufletești care nu s-au vindecat niciodată cu adevarat; ele cară după sine un imens bagaj emoțional și încearcă să reziste de pe o zi pe alta fără să cadă pradă trecutului care așteaptă după colt sa ii tragă în abisul depresiei și al melancoliei. Încă din adolescență, pentru a-și ajuta cea mai bună prietenă(Carole), Tom Boyd este nevoit să ucidă, dar să și inventeze un univers în care tânăra să fie fericită și protejată. Mai târziu, Tom, având ca muză viața de adolescent a sa, dar și a prietenilor săi, va scrie trilogia Îngerilor, trilogie ce îi va aduce un mare succes.
    Acesta va ajunge să o cunoască pe Aurore, o renumită pianistă, de care se îndrăgostește. Refuzând să devină soția lui Tom, Aurore pune capăt relației, fapt ce îl duce pe tânărul scriitor într-o stare avansată de depresie care îi cauzează necazuri și dependența de calmante.
    Într-o noapte cu furtună apare Billie, un personaj feminin secundar din romanul său, care îi spune că a căzut din lumea imaginară în cea reală prin cărțile defecte de la editura Doubleday(: ”și Bille căzu...”). Aceasta îi propune un târg: Tom va scrie cel de-al treilea volum al trilogiei Îngerilor(pentru ca Billi să se poată întoarce ”acasă”), dacă Billie reușește să i-o aducă înapoi pe Aurore. Însă fără să își dea seama, autorul și personajul se îndrăgostesc, fapt ce va îngreuna lucrurile...
    Ce credeți? Se va termina totul cu bine sau nu? Pentru a afla, citiți ”Fata de Hârtie . Este un roman emoționant care sigur vă va impresiona.(pe mine m-a șocat cel puțin...)

      4. Puncte bonus:

    Punctele bonus le acord acestei cărți datorită subiectului abordat, suspansului care își face simțită prezența încă de la începutul cărții și DIN CAUZA șocului pe care l-am avut atunci când am aflat ce ai aflat și tu după ce ai terminat de citit cartea.

    De asemenea, pot spune că romanul m-a atras și datorită stilului ales de autor.

      * - sinceră să fiu, atunci când Tom dorea să scrie cel de-al treilea volum al trilogiei Îngerilor, credeam că va lăsa jumătate din carte goală(white paper) din cauza faptului că în carte autorul era prezentat ca făcând doar jumătate din parte, cealaltă jumătate făcând-o cititorul. Și apoi... cum poate exista o carte dacă aceasta nu este citită?

    Notă: 6/5
-Apropo... ce părere aveți despre bookcrossing? Eu, sinceră să fiu, nu mi-aș lăsa cărțile în locuri publice doar ca să le citească alții, întrucât ar ajunge cel mai probabil să fie aruncate la gunoi, cunoscând situația din România... X_X

   

”Spitalul celor pierduți în iubire” de Rucsandra Tudoran, recenzie

    Salut!!! De curând am văzut o recenzie a cărții ”Spitalul celor pierduți în iubire” de Ruxandra Tudoran, volum ce doream să îl *recenzez* mai de mult, ce m-a convins să deschid șirul recenziilor pe care le voi face.

      1. Copertă
    Coperta transmite ideea de agitație, de mister. Desenul de pe pieptul fetei ne oferă, alături de titlu, un indiciu important, și anume: ne șoptește faptul că volumul descrie tema iubirii. Sinceră să fiu, coperta îmi place foarte mult pentru că este originală și îndrăzneață!

      2. Conținut
    Cartea m-a capturat odată ce am început să citesc prologul acesteia, care se numește: ”Fișă de internare”. Mi-a foarte mult faptul că naratorul (intradiegetic) s-a jucat cu elemente din mai multe științe, cum ar fi: biologia și anatomia. De asemenea, apreciez jocul cu anumite obiecte ce simbolizează diferite lucruri. Un exemplu ilustrativ ar fi folosirea lemnului de cireș în construirea roșiei colivii pentru fostul iubit. Această ”cușcă” roșie simbolizează dorința naratorului de a-l ține aproape pe cel pe care îl iubește, iar culoarea acesteia sugerează faptul că dragostea pe care i-o poartă este aprinsă. Tot astfel, pulberea de lemn de cireș ce este găsită pe corpul naratorului-personaj la sfârșitul cărții transmite faptul că oricât de mult ne-am strădui, dragostea nu va dispărea niciodată, aceasta fiind prezentă chiar și sub formă de resturi. Aș mai avea de adăugat faptul că lemnul de cireș simbolizează nobilimea, în acest caz a sentimentului.

      3. Puncte bonus!!!
    Punctele bonus sunt date de expresivitate, originalitate și stilul ales.

P. S. : Și eu am scris o carte în același format. (Titlu: ”Jurnal de toamnă”.)

 și... autoarea! 

Notă: 5/5