”Înainte să adorm” de S. J. Watson-

             

 Recenzie pentru Provocarea verii

      M-am născut mâine,        

                                           astăzi trăiesc,           

                                        ziua de ieri m-a ucis.

 de  Paviz Owsia

CITATE:
” Oare cum am ajuns de acolo aici? Ce s-a întâmplat ? Care este povestea mea ? Aud bătăile ceasului de pe policioara şemineului. Miezul nopţii. Ben urcă treptele. Am să-mi ascund jurnalul într-o cutie de pantofi pe care am pregătit-o anume. Am s-o pun în şifonier, unde i-am spus docturului Nash. Mâine, dacă mă sună, voi continua să scriu. “.
“E ca si cum as muri zi de zi. Trebuie sa ma fac bine. Nu ma pot imagina continuand asa multa vreme. Stiu ca la noapte o sa ma culc, iar maine dimineata iarasi o sa ma trezesc fara sa stiu nimic. Nu pot face fata. Asta nu e viata, ci o simpla existenta, un salt de la un moment la altul fara sa am habar de trecut, fara sa-mi pot face vreun plan pentru viitor.”

                               Sinopsis:

Ne definim prin amintirile noastre. Dar daca ne-am trezi brusc fara ele? Daca am uita dintr-odata cum ne cheama, cine suntem, de unde venim, pe cine iubim.

Are 47 de ani si e scriitoare. Se trezeste in fiecare dimineata nestiind unde se afla. O forma rara de amnezie o impiedica sa retina informatii mai mult de 24 de ore. Crede ca are cu 20 de ani putin, ca este singura si ca are intreaga viata inainte. Dar descopera ca locuieste cu sotul ei, Ben si ca majoritatea deciziilor importante din viata sa au fost deja luate. Doctorul ei o sfatuieste sa tina un jurnal care o ajuta sa-si recompuna amintirile de la o zi la alta. Dar intr-o zi deschide jurnalul si citeste: “Sa nu ai niciodata incredere in Ben”.

Oare ce tip de accident a adus-o in aceasta stare? In cine sa aiba incredere? De ce ar minti-o Ben? O cheama Christine. Jurnalul vietii ei se numeste Inainte sa adorm. Ai intrat deja in viata ei.

!                   My opinion:

Christine se trezește în fiecare dimineață, crezând că este o tânără de 20. Nu își aduce aminte nimic, nici măcar cum a ajuns în patul din care razele dimineții au smuls-o din lumea somnului. Fiind zilnic nevoită să treacă prin șocul de a se privi în oglindă și de a descoperi că are nu mai putin de 47 de ani, marginile oglinzii sunt ornamentate cu fotografii menite sa-i amintească faptul că cel cu care împarte patul  nu este un străin, ci soțul ei, Ben. Însă povestea se repeta mereu, întrucât Christine nu poate reține amintiri noi pentru mai mult de 24 de ore și nici amintirile din trecutul mai îndepărtat nu le poate accesa, decât câteva frânturi care îi revin ocazional(de exemplu, atunci când se duce la fosta ei casă). La sfatul unui medic, ea începe să țină un jurnal în care să noteze tot ce i se întâmplă, doctorul urmând să o sune în fiecare zi pentru a-i spune unde îl ține ascuns(de soțul ei) și pentru a o indemna să-l citească și să scrie în continuare.

Așa cum este de așteptat, Christine are o mulțime de nelămuriri și de suspiciuni cu privire la toți din jurul ei. Notându-și fiecare amintire care îi revine, ea descoperă că este mințită chiar de cel lângă care se trezește în fiecare dimineață. Însă ajunge să se îndoiască chiar și de ce a scris ea. Unul dintre lucrurile pe care reușește să și-l amintească, deși soțul ei nu ii spune nimic despre asa ceva este faptul că este scriitoare și că a publicat un roman, dar chiar și acest detaliu o duce la numeroase întrebări. De ce i-ar ascunde Ben asa ceva? Sau și mai rău, dacă o parte din ceea ce scrie in jurnal, din amintirile care ii revin sunt, de fapt, fabulații și nu poate avea încredere nici măcar în propriile cuvinte?

Finalul- WOW!!!

Notă- 4,9/5