sâmbătă, 26 aprilie 2014

Poate



    Mă simt uitată în lumea asta îngrozitor de rece. Mi-am pierdut busola și nu mai știu cine sunt și unde mă îndrept. Am nevoie de tine? de un răspuns.
    Oamenii din jurul meu știu foarte bine ceea ce eu nu cunosc. Își știu bine drumul și se comportă de parcă ar fi într-o piesă de teatru. Atâta prefăcătorie, răcoare. Sentimente înghițite până când nu le mai poți face față. Se ascund cu toții. Au grijă să nu joace "fals", însă ei înșiși constituie niște falsități.
    Mi-am rătăcit soarta în universul ăsta confuz, în care vântul își schimbă mereu direcția și nu te lasă fără să îți adreseze câteva șoapte. Șșșșșșșșșș...

    Poți spune că visez cu ochii deschiși, că mereu gândurile îmi sunt altundeva, rătăcite de locul în care ar trebui să se afle. Ies în evidență în lumea asta ambetantă prin simplul fapt că exist. Prea mulți mi-au cerut să mă schimb, însă ce știu ei? Aceia vor să mă încadrez în standarde. Nu mă cunosc cu adevărat. În fond, cum să schimbi ceva care a fost deja finisat?!

    Poate că lumea este doar un simplu joc, însă aici eu sunt pisica. Universul este cenușiu, plin de cenușă și ceață, însă eu sunt sigură că nu sunt singura care gândește astfel. Așa că o să-i caut și o să-i găsesc.

4 comentarii:

Don't forget to leave a comment!