Mi-au crescut aripi ca să pot zbura, cu gandul, la tine... Mi-am sacrificat viața doar ca să te pot privi...
Te am, te am, însă-mi ești departe. Mă gandesc la tine, însă tot mi-e dor. Te vreau aproape: uite, locul ți-e gol...
Lacrimi amare străbat pămantul crăpat, căci îmi amintesc faptul că tu mai ai puțin de stat. Și deja îmi e dor, îmi e dor, îmi e dor. Și totul doare, și totul apasă...
Ești mai strălucitor decat soarele, mai negru ca smoala...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Don't forget to leave a comment!