joi, 5 septembrie 2013

Interviu cu Lily Collins din ,,Instrumente mortale: Orașul Oaselor”

    După ce a jucat rolul principal din Oglindă, Oglinjoară, Lily Collins revine pe prima poziţie a unui afiş de cinema în Instrumente mortale: Oraşul oaselor, premieră aşteptată vineri şi pe ecranele din România. Iată un interviu în care Collins vorbeşte despre scenele ei favorite, supranatural, dar şi despre principala provocare a personajului ei, inspirat de romanele pentru adolescenţi scrise de Cassandra Clare.



    Ce ne poţi spune despre personajul tău?
    Clary Fray crede că este doar o adolescentă obişnuită, asta până când află că face parte dintr-o altă lume şi siguranţa omenirii stă acum pe umerii ei. Este o fată foarte puternică şi încrezătoare, chiar dacă pe toată durata filmului trece printr-o criză de identitate constantă. Pune multe întrebări şi pericolul o urmăreşte la tot pasul. Cunoaşte oameni noi care o fac să se îndoiască de vechile prietenii şi chiar de propriile capacităţi. Din punctul meu de vedere, filmul vorbeşte despre descoperirea de sine şi recâştigarea încrederii în propria persoană. 


    Cum te-ai simţit interpretând rolul unei femei foarte puternice? Acest gen de personaje este tot mai exploatat în industria cinematografică.
    Fiind o adolescentă tipică, dar având şi puteri supranaturale, nu se mai încadrează nici în lumea noastră, nici în cea fantastică. Îmi place să cred că mai există eroine ca ea: vulnerabilă şi sensibilă, dar o luptătoare în acelaşi timp. Oamenii simt nevoia să relaţioneze cu eroii lor, iar cei din urmă să fie bine ancoraţi în realitate.

    Ai interveni să salvezi un necunoscut aflat la ananghie, nu ca personaj, ci ca om?
    Cu siguranţă aş purta tocuri, de aceea îmi rămân două variante posibile: fie le dau jos şi sparg capul cuiva cu ele, fie o rup la fugă în picioarele goale. Nu pot să dau un răspuns mai clar. [Râde]

    Dacă ai avea puterea să vezi ceva ce alţii nu pot vedea, ce ai vrea să vezi?
    Mi-ar plăcea să pot vedea spiritele sau îngerii. Cred că există o altă lume dincolo de ceea ce vedem noi, o lume spirituală.

    Care ţi-e cea mai dragă amintire?
    Când aveam 18 ani, am fost în Paris împreună cu părinţii mei la o petrecere. Mi-a plăcut mult. M-am simţit ca şi când ei mă prezentau societăţii şi pentru prima dată eram eu – Lily. M-am distrat foarte tare, iar fotograful ne-a surprins pe mine şi ai mei cu zâmbetul până la urechi. De atunci, de câte ori sunt supărată, privesc acea poză şi îmi amintesc cât de fericit te pot face lucrurile simple.

    În Instrumente Mortale: Oraşul Oaselor ai atât scene de acţiune, cât şi dialoguri emoţionante sau momente dramatice. Ce gen de scene preferi?
    Îmi plac cele care presupun interacţiune interpersonală. Genul acela de du-te vino care te face să stai mereu ca pe ace. Cam aşa cum e relaţia lui Clary cu Jace şi Simon.

    De ce să meargă oamenii să vadă Instrumente Mortale: Oraşul Oaselor?
    Sunt fană a cărţilor Instrumente Mortale, iar după ce am primit rolul m-am îndrăgostit şi mai tare de Clary. Sunt convinsă că aventura ei poate fi epică. Sper ca oamenii să se simtă la fel de bine văzând filmul, pe cât ne-am simţit noi făcându-l. A fost foarte greu, dar şi distractiv în acelaşi timp. Sunt mândră de cum a ieşit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Don't forget to leave a comment!