Anotimpul parfumurilor si culorilor se recunostea datorita florilor cu un miros imbatator de culoarea alb-rozaliu de pe copacii tacuti.
Pomii inalti, infloriti si veseli intindeau bratele lungi parca pentru a cere cerului senin, albastru, nemarginit si ingandurat, lumina zilei.
Chiar in mijlocul peisajului campestru, o carare vioaie curgea lin ca un parau. Aceasta parca taia frumosul peisaj in doua parti.
Iarba grasa de smarald acoperea pamantul ca o mantie nesfarsita ce parca te vrajea, te indemna sa-ti cufunzi corpul in ea. Cand batea vantul, firele dolofane se miscau asemenea valurilor marii. Pe ici-colo se zareau in oceanul crud si vanat cateva podoabe aurii ce imitau stralucirea mingii de foc, a soarelui.
In departare se deslusea un zid alb, alb, alb, nici prea inalt, nici prea scund, care invaluia tot ce se afla dincolo de el intr-o aura de mister. Totusi, acesta nu reusea sa acopere cu secrete niste case si cativa pomi.
Mai in stanga se putea zari un port in care se afla o barca singuratica. Aceasta iti atragea privirea cu o culoare rosie, de sange, care iti soptea sa stai, sa ramai cu ea.
Intotdeauna veneam in acest ascunzis al livezii, al naturii, oridecateori eram in vizita la bunicii mei dragi si batrani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Don't forget to leave a comment!