vineri, 27 ianuarie 2012

Moartea soarelui

   Ma plimb pe plaja si zaresc soarele ce se indeparteaza.
   Discul auriu musca din inalta bolta cereasca, sangerie. Bunele sale slujitoare,razele, cer permisiunea noptii de a mai ramane, dar luna cea palida izgoneste imperiul diurn.
   Valurile sunt si ele nelinistite si imprumuta sangele soarelui ce moare. Niciun nor nu deranjeaza inmormantarea fostului rege, asfel ca stelele, cu miile lor de sulite, isi fac aparitia incet, incet.
    Catva pescarusi isi iau curajul de mana si incep a plange soarele, bunul imparat, conducandu-l pe taramul in care va renaste si va lumina din nou.
    Vietuitoarele se duc la culcare, uitand totul.
    Soarele a murit...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Don't forget to leave a comment!