Ce să fac?

    Am încercat să scriu, dar se pare că nici măcar un infinit de cuvinte nu poate exprima ceea ce simt. Am încercat să vorbesc, dar niciun sunet nu a ieşit la iveală. Am stat. Am privit.
    Mută, nu renunţ la scris, la desen. Îmi rup mâna pe care Arghezi o considera îngerească. Mi-o rup şi pe stânga. Fără rost, însă, căci picăturile de sânge lăsate pe podea se adună pe scrisori, în căutarea liberei exprimări.
    Stau şi mă întreb ce să fac, cum să fac, când orice gest al împăcării este ucis de un zâmbet batjocoritor cu ochii verzi.
    Mâinile mele dansează pe podea, în căutarea unui stilou. Aştept să moară. De ce nu mor eu? Deznădăjduite, se lipesc înapoi şi încep să arunc cu cerneală pe pereţi.
    Decizii. Decizii. Ce să fac?

    Să-i vorbesc?