Am ecranul alb al laptopului în față. Îmi este dor de scris, de cerneală...
Afară este beznă, lupii parcă urlă... Totul e rece și îngheață. Lumea se sufocă într-o ceață groasă; lacrimi dulci-amare stropesc pămantul tare. Norii se storc, gem, plang și tac. Nu plouă, totuși e apă.
Mai e puțin, iar anul se schimbă, moare... Îmi fac mainile căuș, căci doresc să mă adap cu amintiri... Cate am făcut, cate n-am făcut anul acesta? A trecut repede, săracul de el... Acum îl conducem bucuroși spre cimitir. Suntem veseli: vrem ceva nou și diferit. Toată lumea se schimbă, nimeni nu rămane la fel... Într-un univers al veșnicei evoluții
Anul s-a dus, a rămas doar un basm, dar într-un final cu toții ne prefacem într-o poveste. Căutăm prieteni, colegi, amici, familie, relații pentru a fi siguri de faptul că lumea își va aminti mai mult timp de noi...
Într-un final, ne prăbușim cu toții în întuneric...
doamne, cât aș vrea să șterg anumite părți din 2013 și să le dublez pe celelalte. să-mi transform lacrimile-n zâmbete și dezamăgirile-n fericiri, dar cum pot eu să fac asta?
RăspundețiȘtergereacum mă opresc, îți murdăresc blogul cu furia mea.
nu mi-l murdaresti, rucsi! va fi intotdeauna o placere sa vorbesc cu tine!
Ștergerefoarte interesant, follow you :*
RăspundețiȘtergere