sâmbătă, 28 decembrie 2013

Recviem al amintirii

 
   Am ecranul alb al laptopului în față. Îmi este dor de scris, de cerneală...
   Afară este beznă, lupii parcă urlă... Totul e rece și îngheață. Lumea se sufocă într-o ceață groasă; lacrimi dulci-amare stropesc pămantul tare. Norii se storc, gem, plang și tac. Nu plouă, totuși e apă.

    Mai e puțin, iar anul se schimbă, moare... Îmi fac mainile căuș, căci doresc să mă adap cu amintiri... Cate am făcut, cate n-am făcut anul acesta? A trecut repede, săracul de el... Acum îl conducem bucuroși spre cimitir. Suntem veseli: vrem ceva nou și diferit. Toată lumea se schimbă, nimeni nu rămane la fel... Într-un univers al veșnicei evoluții involuții?, totul devine anost.
    Anul s-a dus, a rămas doar un basm, dar într-un final cu toții ne prefacem într-o poveste. Căutăm prieteni, colegi, amici, familie, relații pentru a fi siguri de faptul că lumea își va aminti mai mult timp de noi...
    Într-un final, ne prăbușim cu toții în întuneric...



3 comentarii:

  1. doamne, cât aș vrea să șterg anumite părți din 2013 și să le dublez pe celelalte. să-mi transform lacrimile-n zâmbete și dezamăgirile-n fericiri, dar cum pot eu să fac asta?
    acum mă opresc, îți murdăresc blogul cu furia mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu mi-l murdaresti, rucsi! va fi intotdeauna o placere sa vorbesc cu tine!

      Ștergere

Don't forget to leave a comment!