Efemera...

    Imi este frica, iubite, ca dragostea mea pentru tine este una efemera, ca orice pasare care vine si pleaca, ma va parasi...

    Acum te iubesc, ieri te-am iubit, dar maine? Dragostea asta pe care o simt, parca am mai avut-o... Iubirea asta involburata, oricat de inflacarata ar fi ea, se potoleste cu timpul: daca o pierd si pe a ta?
    Iti imbratisez credula imaginea de marmura rece, dogoritoare totusi, insa mi-e teama... ca te voi pierde...
    Am avut mai multe iluzii pana acum, dragul meu, nu stiu daca sa ma incred si in asta... Ei nici nu stiu ca exist desi ma cunosc,  insa tu m-ai privit, m-ai acceptat. Orice fapt lasa o urma, iar eu inca mai am vanataile actelor trecute, inca mai exista urmari, eu inca il mai... Vibrez-Tremur?

    Am tinut in mana suflete: le-am modelat dupa cum am vrut eu, in mintea mea, insa, in realitate, nici macar nu am indraznit sa le gust perfectiunea... Simt ca sufletul tau seamana cu un mar: fructul perfectiunii... Am eu insa curajul sa gust din marul otravit? O sa ma cobor din iadul asteptarii- lumea privitorului- pentru a ajunge in paradis- universul implinirii? Sa cobor? Sa ma las prinsa in mrejele Afroditei, ale lui Amor?...
    Astept, zambesc, ma gandesc...