”Tipa aia”: O ştii,o ştiu,o ştim,o ştim cu toţii: cea pe care nu o cunoşti, dar mereu când vă întâlniţi pe drum îţi zâmbeşte, şi tu, oricum te-ai simţi, nu poţi decât să-i arunci decât un zâmbet din ăla prostesc, cea care se holbează de jumătate de oră la tine, când eşti în autobuz, în oraş cu prietenii, parcă spunându-ţi să o observi în adevăratul sens al cuvântului,dar tu te gândeşti că e prea puţin,că se uită doar pentru că ai ceva pe faţă,sau nu-ţi stă bine cămaşa, iar când iese din peisaj dezamăgită, aruncă o privire scurtă în spate să vadă dacă te uiţi după ea, dar, când observi acest gest, e deja prea târziu.
Orice ai mai face tu acum... Este, deja, prea târziu. Știi ce s-a întâmplat? Nu, desigur că nu știi. Nu te-ai interesat nicioadată de ea. Ea... Acea fată... nu mai există. Nu, nu pentru că și-a schimbat sentimentele față de tine, ci pentru că... trupul ei e rece. Și de acum încolo va avea întotdeauna această temperatură...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Don't forget to leave a comment!