Ficul meu(4)

   Capitolul 4-Vise placute!


    Ma indrept domol catre dulap. Il deschid.
    ,,Hmm... Ce pijama sa imi aleg?”ma intrebam eu in timp ce le examinam pe toate. Privirea mi-a fost atrasa de o camasa de noapte pe care nu o mai vazusem pana atunci si care era de  un alb pur, stralucitor. Semana cu o rochie de bal din Evul Mediu, cu o rochie ce era pe urma acoperita cu altele, pentru a da impresia de bogatie. Probabil era vreun cadou neasteptat de la Madalina. De mult imi promisese ca o sa imi faca o surpriza...
    Era ceva ciudat... Era prima oara cand ea imi nimerea marimea. Rochia imi venea perfect, iar mirosul mi se parea foarte cunoscut. Nu imi mai doream sa o dau jos.
    ,,Oare asa miroseau si domnitele din Evul Mediu? Oare aceasta rochie a fost adusa in dulapul meu ca prin magie?", ultima intrebare lasandu-mi un usor zambet... Magie...
    Brr! Dintr-o data s-a facut racoare...
    Am uitat geamul deschis... Eram sigura ca acum cateva secunde era inchis, dar cine stie? Cand ma pregateam sa-l inchid, am observat un cosulet micut cu trandafiri albastri... Erau pictati de o mana rabdatoare. Ce munca migaloasa!
    In timp ce il cercetam, il intorceam pe toate partile. Am descoperit un biletel pe care scria: ,,Vise placute!". Parfumul sau era aidoma cu cel al rochiei.
    Cu siguranta, cadoul nu era de la Madalina!
    Atunci de la cine?
    Din departare se auzea un ras cristalin, sclipitor precum izvoarele in lumina diminetii. Ma calma, imi dada o caldura infioratoare,ma inducea intr-o stare ciudata in care nu mai gandeam logic..
    Nu, nu putea fi el... Sau putea?! Daca ma urmarise?! Doar imi promisese ca o sa ne revedem...
    Deodata m-am simtit ca o furnica ce strabate Universul in cautarea adevarului... Am scos capul pe fereastra pentru a vedea mai bine daca era cineva prin apropiere, dar din cate mi-am dat seama, nu era nimeni. Probabil plecase.
    Sau eram prea obosita? Poate simturile imi jucau feste. Poate chiar atunci ma aflam in pat, dormind, sau visam cu ochii deschisi pe undeva din casa... Dar de ce sa (ma) mint? Era totul real...
    Intr-un final, m-am instalat in patul moale, primitor si gata sa-mi ofere caldura odihnirii. Mi-am pus florile pe perna, in apropierea capului. Nuanta lor adanca ma mangaia...

(considerati trandafirul din poza albastru:)); nu am gasit alta mai reprezentativa)