vineri, 20 aprilie 2012

Primul meu fic(3)

Capitolul 3: Madalina

    Din departare se auzea un urlet deznadajduit si obosit... un urlet de lup... Tipatul cutremurase intreaga padure. Era oare lupul meu?
    -Laura, ma auzi? Esti atenta?
    -Mda... Scuze, dar s-a intamplat ceva azi inainte sa ajungi tu si...
    -Eh... Vad ca nu m-ai ascultat. Iti voi povesti din nou. Dar tu pari cam... nu stiu... Ce s-a intamplat?
    -Era sa ma atace un lup. Dar un baiat m-a salvat...
    -Aha! Ei, e bine macar ca ai scapat, cu viata... Cum il cheama? El ti-a dat hanoracul sau cine stie ce bogat l-a aruncat prin padure si l-ai gasit tu?
    Aveam inca hanoracul pe mine. Ajunsesem acasa de ceva timp, dar parca nu ma puteam dezlipi de el...
    -Nu... nu stiu cum il cheama...
    -Ce ciudat... Ti-a zis ceva dupa? E dragut? Intelegi ce vreau sa spun, nu? Adica seamana cu...
    -Da, chiar foarte bine... i-am raspuns eu rosind.
    Adam Lambert a fost, este si va fi cantaretul nostru preferat. Zeul cantaret cu ochi albastri si parul negru, de abanos...
    -Nu pot sa cred! Am intrebat asa la nimereala si... Ah! Sunt invidioasa!
    Chiar era?
    Ea avea totul, eu nu aveam nimic. Madalina se adapta usor, pe cand eu eram doar Laura. Ea, nebunatica, nelinistita... Eu, visatoare, nostalgica, melancolica... Asta era viata pe care si-o dorea? Puteam face schimbul bucuroase, dar nu doream sa o nenorocesc...
    Madalina este cea mai buna prietena a mea. Ne cunoastem inca de la gradinita. Un miracol a facut ca noi sa nu ne departam niciodata, asa cum o fac in zilele de astazi cei mai ,,buni" prieteni...
    Ochii ei sunt de un caprui deschis. Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului, deci ea are un suflet de copil. Deasupra sprancenelor subtiri, se afla bretonul drept si subtire ce troneaza pe intreaga frunte. Parul de un castaniu inchis tuns ,,drept" nu ii ajunge pana la umeri. Ea este putin mai scunda decat mine, dar este vioaie cat zece. Pielea ei este de un bronz auriu.
    Este o prietena ce nu te lasa la greu, te ajuta atunci cand ai nevoie. Nu rade de tine pe la spate, asa cum face majoritatea generatiei ,,mobilelor". Este o fata haioasa, copilaroasa, putin cam lenesa si uituca. (precum toti adolescentii de altfel).
    -Ma duc sa-mi fac un dus! ii ziceam eu, pe cand ea astepta nerabdatoare sa se faca floricelele.
    -Ok! imi raspunse pofticioasa.
***
    Dupa ce m-am uscat si mi-am aranjat lucrurile, am deschis putin geamul. Doream sa privesc universul nocturn al padurii misterioase.
    Un vanticel a facut ca frunzele somnambule ale copacilor din apropiere sa fosnaie usor. Luna, ajutata de tortele micute ale manastirii ceresti, lumina cerul de smoala.
    Din departare se auzea un urlet dureros.
    Acelasi urlet...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Don't forget to leave a comment!