Imperiul iernii

    Intr-o zi friguroasa din vacanta de iarna, pe cand eram la bunici, privirea mea a fost hipnotizata de peisajul iernatic pictat de un artist pe fereastra.
    Afara, mii si mii de stelute cazatoare, albe ca spuma laptelui, dansau pentru a o omagia pe cruda zana ce domnea. Usor, usor, incet, incet, acestea i-au croit imperiului inghetat o mantie de matase alba si rece. Gerul neindurator, servitor de incredere al iernii, isi supravegheaza subordonatii. Daca vreun fulg de zapada ar face cea mai mica greseala, i-ar ingheta... Cerul plangea in continuare cu fluturi de argint la vederea pedepsei...
    Ce crud este gerul...
    Imi place iarna dintr-un singur motiv: sarbatorile. Dar nu am iubit-o niciodata si nici nu o s-o iubesc...