Un inger...

Noaptea picura scrum peste tinut,
E o atosfera vaga, de neretinut.
Se simte in aer o usoara infiorare,
Un inger alb se scufunda-n disperare.

I-au crescut pe aripi pene negre
La fel ca smoala din cel mai intunecat abis.
Ca un fulg pierdut in eternul ambulant
Se ingroapa in al sau vis.

Insa o negura plapanda la capat de drum,
Ii aminteste de scopul sau nebun.
O indoiala i se-ncolteste-n suflet,
Un gand vag terminat cu-n urlet.

Se ridica din abis,
Incet, cu pasi nesiguri.
Se ridica dintr-un vis
Disparut din suflet.

Si sta, intr-un neinteles incert,
Ramas in amintirea visului mort,
Asteptand o portita catre Rai,
Asteptand ceva inexistent.

Totusi, isi intinde aripile-i argintii,
Se uita-n sus la cer,
Si-n timp ce zboara prin lumina,
Nefericirile ii pier.